Doar eu

Dat afară , din lumea imaginara ,reala iar
Cu sunete de speranță,  aruncate peste mal
Râu cu sânge colorat , în suflet ,inima îmi tresare
La răutatea oamenilor falsi , Cum eram și eu cândva

Privesc în trecut , și realizez
Ca mintea mă aruncat în infern
Infernul imaginației mele ,cu multe zâmbete calde
Care te îngheață când îi privești în ochi .

Stai , nu fi așa sigur pe tine , când ei sunt lângă tine
Se poate sa te arunce iar, în depresia  cu care ai trăit
10 ani în trecut , ți a fost destul , zice constinta mea
Un sentiment de negație , apare acum , când mă aud

Poate să  ai dreptate tu , constinta moarta
Lumea este o persoana lasa

Lasa fie mereu așa , eu o sa continui pe constinta ta
O să  ajung departe , peste prapastia pavata cu cadrave
Care au murit ,în încercarea de a mă împiedică
Să ajung sus , lângă luna mea

Luna mea ?
Da , este acea pe care trăiesc acuma , fără grija de voi
Cei care mă doriți mort

Am plecat de mult de pe pământ , fără urma de regret
Și am ajuns aici sus , fără ca sa mă enervez
Ca sunt singur ,și scriu , o poezie despre mine
În care vorbesc ca nebunul , doar eu si cu mine !