Before

Look at the skyline
As you looking in my eyes
Sick of these dry cries
Hate that the fact that we all die
And it gets to my head and I won't lie
Took your own life I don't know why
Never even got to tell you bye
Know you looking at me through the sky

Lemme just take away your pain
Living day to day
Back and forth I sway
I don't want the fame
I just want the fix
Nothing's been the same
Hate the fact I miss
You
And I hate to admit it
Talking 'bout my life I just really wanna quit it
All these people 'round me I never really fit in
Try to talk about they just never wanna listen
Wait
Take me away
Lemme just leave wanna go far away
Far from this place that I used to just chase
Chase all these dreams that I never could take
Leave me alone I just need me a break
Why did you do this, I'm hoping it's fake?
Living in hell and I'm hating this place
Pain on my shoulders it's starting to weigh

Starting to weigh
Give me a sign that I will be okay
Make the sky blue, I don't wanna see gray
Not this bad person of who I portray
Killing my body and watch it decay
So out of words I don't know what to say
The demons that do it I swear they will pay
Astral projecting I'm fading away

But I'm gonna make you proud
Know you looking at me from above I'm down
Never gonna give it up
Never ever gonna let 'em get me stuck
Gotta find a way but I need some luck
Hit me in the heart and I'm feeling struck
Living this life and it doesn't make sense
No dollars, no quarters, it doesn't make cents
Faking a smile, I don't wanna pretend
Looking for love, I don't know where it went
Hate the fact that I don't have any friends
I need to find me a way to prevent
Evil and kill it and watch it repent
I know that it's time, I don't want you to leave
Pain and the hate is just all I can see
Please don't you leave 'cause I need you by me

Lemme just take away your pain
Living day to day
Back and forth I sway
I don't want the fame
I just want the fix
Nothing's been the same
Hate the fact I miss
You
And I hate to admit it
Talking 'bout my life I just really wanna quit it
All these people 'round me I never really fit in
Try to talk about they just never wanna listen
Wait
Take me away
Lemme just leave wanna go far away
Far from this place that I use to just chase
Chase all these dreams that I never could take
Leave me alone I just need me a break
Why did you do this, I'm hoping it's fake?
Living in hell and I'm hating this place
Pain on my shoulders it's starting to weigh

E doar a ta

E doar o simpla poezie
Scrisa cu suspine
Trasata parcă prin melodie ,
În care își face loc dorul de tine
Fără ca sa încerc sa lupt cu el
E o simpla poezie
În care mă regăsesc , și încă mai sper
Ca a ajuns la inima , fără prea multe suspine
E o simpla poezie , trasata cu mândrie , de al meu creier
Fără ca sa îi pese , ca sar putea sa te pierd în aceasta seara
E o simpla poezie , în care am pus suflet , fără sa mă amăgesc
Cu lacrimi scrise , și sânge înfierbântat
E o simpla poezie , despre mine și tine
E decât o poezie , în care vreau sa mă împac cu mine
Dăruindu ți o ție , ca pe o simpla fantezie .

Scuze

De ce îmi cer scuze , de ce ?
Pentru toate cele rele , pentru toate cele bune
Pentru tot ce a fost , pentru tot ce va fii
Pentru fiecare îmi pare rău , pentru fiecare iartă mă
Pentru fiecare lacrima varsata,  din fericire sau tristețe .
Pentru ce îmi cer scuze , pentru ce ?
Pentru fiecare surâs , pentru fiecare tristețe ,
Pentru fiecare mi e dor de tine , pentru fiecare înjurătură ,
Pentru tot ce nu a fost , pentru tot ce nu va fii
Îmi pare rău , și sper sa mă ierți
Pentru tot ceea ce sunt eu , fără ca sa știu ca exista în mine
Un acel cineva care spune ca îmi pare rău , cu sau fără voința .
Pentru ăsta în cer scuze , dragostea mea , pentru tot ce am zis
Pentru tot ce am gândit , pentru tot ce nu am făcut ,
Pentru fiecare promisiune în desert aruncata , și în râu scăldată
Pentru fiecare melodie , ascultată separat, pentru fiecare scrisoare
Aruncata într un foc
Pentru tot ce nu ți am zis , pentru ăsta îmi cer iertare
Și nu în ultimul rand , îmi cer iertare pentru ca te doresc
Pentru o eternitate , fără un dar sau poate .

Chinul mental

Un vers in gandul meu , chin mental va fi mereu.

Daca eu nu o sa pot sa scriu din nou ,

Despre noi cand inca ne iubeam,

Fara teama ca va fii in zadar.

Luna imi este companion,

Linistea imi este izvor de idei,

Care sunt multe , si marunte,

Despre tine cele mai multe.

A trecut deja atata timp ,

De cand nu te am mai vazut,

Nici macar un simplu Buna , nu am mai avut in comun.

Ganduri si vise ma chinuiesc ,de fiecare data cand te regasesc,

In versurile mele , putine , care mai toate sunt despre tine.

Lacrima curgi usor , si ma spala de acel dor,

Pe care-l simt acum puternic ,

In dreapta inimi mele ,care cere,

O ultima imbratisare , un ultim sarut , ca sa te mai simt macar un minut ,

In realitate te doresc , cu intaitate,

Inima mi-o stapanesc , cu greutate …

Fara ca ea sa mai poata , sa iubeasca pe altcineva .

Asa cum a facut cu tine , dragostea mea.

Stau tarziu in noapte , si scriu despre acele fapte .

In care te sarutam usor , si te mangaiam cu dor ,

Radeam si ne stresam impreuna ,

Cu totul ca acum este doar o simpla firimitura.

Ti am zis ramas bun , in ultimul vers ,

Cand inima era prinsa in alt univers,

Fara sa aiba cale de scapare , de a mintii putere mare.

Acuma sa eliberat , si in suflet si-a varsat,

Toata durerea care o are , in aceasta poezie ,

O poezie oarecare , scrisa pentru ea ,

Cea care a reusit cumva ,sa imi castige toata inima.

Si va fii ai ei pe vecie , o parte mica din aceea felie,

Si o voi purta mereu in sufletul meu ,

Cand in lume eu voi fii disparut ,mereu

Din ai ei viata pe care …mi se pare ca am iesit de mult,

Cu totul ca sunt un simplu scriitor

Care isi varsa dragostea in foi ..

Foi albe, inocente , care sunt condamnate sa le pese,

De ale mele suspine , noaptea tarzie ..

Si sunt condamnate sa le poarte ,

Mult timp , pana …poate.

Vor ajunge la ea , la iubita  mea ,

Sa inteleaga si ea , ce a insemnat in viata mea ..

Cu totul ca e tarziu , eu inca am puterea sa mai scriu

Despre tot ce a fost mai demult

Fara sa mai am ceva de ascuns .

Sufletul

Mi a fost dor , sa scriu un viitor
În versuri și prea puține rime
În care te regăsesc pe tine
Când îmi zâmbeai , și îmi spuneai
Ca sunt tot pentru tine .

Acum privesc spre asfințit
Cu un zâmbet mult prea trist
Canalizat ușor , spre sufletul meu gol

Cărarea vieti tale sa intersectat
Cu povestea mea de detestat
De toată lumea , ca un infarct .

Inima sa blocat , cand viața mi te a luat
Căutându te încă în zadar
Alungat într un gust prea amar
De alcool, care mă iubește necondiționat

Sunt aici , căutând liniștea în nopțile prea reci
De toamna târzie ,îmbrăcat într o prea frumoasa armonie
Cu muzica serii ,cum ar putea sa fie ?

Pian pe fundal , fum în zadar
Cărare întunecată , mult prea înfricoșata
De zâmbetul meu fals , Căutându te într un pahar
Traspirat  parcă , de o mângâiere prea rece
Uitată de noi , de amândoi ..

Și sper sa fie ultima data
Când o sa scriu despre o prea frumoasa fata
Pe care am iubit o mult
Chiar dacă sufletul nu mi-l expun .

Poza

O ultima amintire , aranjata intr-o poezie,

Ca sa nu te uit , pe vecie!

O ulima speranta , cu mandrie,

Ca te am avut langa mine.

O ultima suspinare ce ma invie,

Cand tu nu mai esti langa mine.

Cazut usor , in patima de dor,

Sunt lucid si inca te mai simt!

La departare de mine , sunt present , si totusi prea absent.

Alungat din viata ta am fost iar ,

Cand eu te doream mai mult in calmea mea,

Sa imi urmez drumul alaturi de tine , ca si cand ar fii fost o mare nebunie

Dar acum e prea tarziu , ca sa te reintorc in a mea speranta

Ca o sa fii a mea , tu prea frumoasa fata.

Zambetul tau cald , ma va tulbura iar

Cand pe strada ne vom reintalni ,in zadar..

Doi straini suntem acum , prea tarziu ca sa iti mai spun,

Ca in tine gaseam tot , ce eu cautam ,

In viata asta ,de cosmar .

Suspin fara ca sa stii , cat de mult inca te mai retin

In a mea minte prea pustie , fara de imbratisarile tale calde si pline de iubire.

Saruturile tale fierbinti , acuma sunt o prea frumoasa amintire

In noptile reci de toamna …cu luna plina  .

O privesc si ii zambesc , in amintiri o regasesc

Ma uit in gol la ea , fara sa ii pot spune ceva, ca e prea departe de mine acuma

Luina ei ma inconjoara , ca si o patura calda , cand roaua de afara se lasa iar .

Mi-e frig , si ma doboara

Gandul ei ma infasoara …

In lacrimi calde de vara.

O privesc dintr-o poza cu noi , si ma doboara

In patul asta mare , prea mare pentru o un suflet asa mic

Care a fost alungat in tristete , fara ca macar ei sa ii pese.

Renăscută

Stanca albastra , in lacrimi imbracata,
Esti aici ,intr-o ceata disperata.
Fulgi usori de praf de dor , se lasa ,
Si te imbraca ,ca pe o zana fermecata.

Esti rece , si intunecata .
Unde ti-e lumina de alta data?
Ai pierdut-o intr-o alta viata?
Cand erai costumata ?
Intr-o fata!

Esti singuratica , si prea distanta ,
De tot ce iubeai tu alta data.
Ce se intampla cu tine , cand lumina luni te atinge?
Cazi usor intr-o melancolie , fara usa de iesire?

Te privesc de departe , fara sa stau prea aproape,
De tot ce e mai bun , in universul asta prea ud.
Ud de prea multe lacrimi , care ti-au conturat fata,
Te simt , esti aici .. in gand imi joci un mit.

Despre tot ce ai trait vre-o data, erai intruchipata…
Intr-o fata prea senia , cu o viata fermecata.
Zambet cald ce aveai tu , ochi prea mari ce ii deschideai cand soarele te vedea,
Si iti spunea , ca a trecut tot ce a fost mai bun.
Fara ca sa realizezi , ca o sa te inbolnavesti!
De o prea crunta bola, ca si intr-o primavara,
In care te-ai indragosti mereu , fara sa crezi ca exista un derbedeu ,
Care iti va frange inima, si va pleca cu ea,
Undeva, candva..ai trait si tu asa ceva…

Nu te uita acum la mine , fara sa crezi ca nu e bine!
Sa iti asculti povestea ta, cand acel cineva,
Ti-a alugat inima din dreapta ta,
Si a fugit in lume cu ea.

Ai gasit-o prea tarziu , aruncata intr-un sicriu!
Intr-o groapa pe pamant , prea putin sa iti mai spun,
Ca din inima ta a crescut , ceea ce tu acum crezi ca e de mult,
O piatra simpla albastra, care sta si se usuca de in data ,
Ce soarele o arde pe fata, fara sa simta alta viata!
Decat ceea ce esti tu de fapt , o simpla piatra alungata in zadar,
Transformata in metal , fata de tot ce e uman!

Ai renascut sub o alta forma , cand tu erai moarta in lumina,
Te priveau multi, si iti alungau cate o umila mila..
Cand te vedeau asa trista , fara inima ce sa te mai tina,
In viata , senina si continua .

Ai crescut , te-ai dezvoltat ..
Chiar si flori de mucegai ai inpiedicat,
Sa se urce pe al tau corp , petrificat in decor!
Dar eu stiu , ca esti vie ,
Cand vad ca te uiti la mine …
Desi nu scoti un sunet, imi vorbesti parca prin nestire ,
Print un zambet fals de mandrie, ca esti acea piatra de cununie,
A unei vieti triste si iubire , in care ai cresut tu intr-o veselie.
Deasupra capului celei care ai fost , uitate acum in jos,
O sa te vezi pe tine , fara de adapost .,
Cand totul era mai frumos .

Ai decis sa te alungi , in prapastie fara de fund ,
Sa te lovesti si sa mori , ca sa ajungi in decor,
O simpla piatra albastruie ,ce isi plange de mila,
De fiecare data cand ti-e dor , de tot ce ai iubit .