Singuratate
Grija uitata in apus ,
Ai aparut acum intr-un timp prea scurt
Inconjurata de tot ce eu uram mai mult.
Esti aici , si te am in vis,
Sufletul iti este compromis.
Cand lumina te-a atins,
Totul este in abis.
Viata alba , presarata cu amintiri legate pe o ata,
Rosie ,intunecata..
De sangele ei de alta data.
Pasare de noapte ,tu veghezi asupra altor fapte?
In loc sa mergi sa te culci , tu stai si ma privesti de
sus..
Privesti in liniste , si pace … eu tac si scriu mai departe.
Scriu , si iarasi scriu , tot ce eu mai simt,
Inca simt , sunt in viata , dar sufletul meu este coplesit
de o alta fata
Fata frumoasa , acompaniata .. de o muzica fara de viata.
Trista este ia , muzica mea …
Care o ascult mereu , fara sa imi fie greu.
E destul de mult , de cand stau si ascult,
O nota de pian , care curge pe un pahar
Un pahar plin de iubire , care sa golit peste mine.
Si imi frange inima , ca eu nu sunt capabil sa o iubesc pe
ea .
Pe altcineva , in afara de muzica mea .
O poezie despre muzica , e ceva prea absurd,
Pentru un suflet asa de mut.
Mut este el de mult , de cand soarele a apus ,
Si ma lasat cu luna , inconjurat de al ei liniste ,
Ca un lup singuratic , vesnic cautator de al lui jumatati,
Neinteles ca mine , fiind defapt,
Cauta liniste in alt pat..
Cauta si tot cauta , negasind nimic ce sa ii faca linistea
sa-i apara
Sa-i apara in minte iar, ca si cand nu sar fii aflat
Nici o data pe pamant , singur si umil
Printre ploi de cer senin ..
Senin in nopate esti tu , cel care privesti acum la ceea ce
scriu
Cum stau si ma joc cu aceste cuvinte, fara sa aiba un inteles
in a mea minte.
