E doar a ta

E doar o simpla poezie
Scrisa cu suspine
Trasata parcă prin melodie ,
În care își face loc dorul de tine
Fără ca sa încerc sa lupt cu el
E o simpla poezie
În care mă regăsesc , și încă mai sper
Ca a ajuns la inima , fără prea multe suspine
E o simpla poezie , trasata cu mândrie , de al meu creier
Fără ca sa îi pese , ca sar putea sa te pierd în aceasta seara
E o simpla poezie , în care am pus suflet , fără sa mă amăgesc
Cu lacrimi scrise , și sânge înfierbântat
E o simpla poezie , despre mine și tine
E decât o poezie , în care vreau sa mă împac cu mine
Dăruindu ți o ție , ca pe o simpla fantezie .

Scuze

De ce îmi cer scuze , de ce ?
Pentru toate cele rele , pentru toate cele bune
Pentru tot ce a fost , pentru tot ce va fii
Pentru fiecare îmi pare rău , pentru fiecare iartă mă
Pentru fiecare lacrima varsata,  din fericire sau tristețe .
Pentru ce îmi cer scuze , pentru ce ?
Pentru fiecare surâs , pentru fiecare tristețe ,
Pentru fiecare mi e dor de tine , pentru fiecare înjurătură ,
Pentru tot ce nu a fost , pentru tot ce nu va fii
Îmi pare rău , și sper sa mă ierți
Pentru tot ceea ce sunt eu , fără ca sa știu ca exista în mine
Un acel cineva care spune ca îmi pare rău , cu sau fără voința .
Pentru ăsta în cer scuze , dragostea mea , pentru tot ce am zis
Pentru tot ce am gândit , pentru tot ce nu am făcut ,
Pentru fiecare promisiune în desert aruncata , și în râu scăldată
Pentru fiecare melodie , ascultată separat, pentru fiecare scrisoare
Aruncata într un foc
Pentru tot ce nu ți am zis , pentru ăsta îmi cer iertare
Și nu în ultimul rand , îmi cer iertare pentru ca te doresc
Pentru o eternitate , fără un dar sau poate .

Chinul mental

Un vers in gandul meu , chin mental va fi mereu.

Daca eu nu o sa pot sa scriu din nou ,

Despre noi cand inca ne iubeam,

Fara teama ca va fii in zadar.

Luna imi este companion,

Linistea imi este izvor de idei,

Care sunt multe , si marunte,

Despre tine cele mai multe.

A trecut deja atata timp ,

De cand nu te am mai vazut,

Nici macar un simplu Buna , nu am mai avut in comun.

Ganduri si vise ma chinuiesc ,de fiecare data cand te regasesc,

In versurile mele , putine , care mai toate sunt despre tine.

Lacrima curgi usor , si ma spala de acel dor,

Pe care-l simt acum puternic ,

In dreapta inimi mele ,care cere,

O ultima imbratisare , un ultim sarut , ca sa te mai simt macar un minut ,

In realitate te doresc , cu intaitate,

Inima mi-o stapanesc , cu greutate …

Fara ca ea sa mai poata , sa iubeasca pe altcineva .

Asa cum a facut cu tine , dragostea mea.

Stau tarziu in noapte , si scriu despre acele fapte .

In care te sarutam usor , si te mangaiam cu dor ,

Radeam si ne stresam impreuna ,

Cu totul ca acum este doar o simpla firimitura.

Ti am zis ramas bun , in ultimul vers ,

Cand inima era prinsa in alt univers,

Fara sa aiba cale de scapare , de a mintii putere mare.

Acuma sa eliberat , si in suflet si-a varsat,

Toata durerea care o are , in aceasta poezie ,

O poezie oarecare , scrisa pentru ea ,

Cea care a reusit cumva ,sa imi castige toata inima.

Si va fii ai ei pe vecie , o parte mica din aceea felie,

Si o voi purta mereu in sufletul meu ,

Cand in lume eu voi fii disparut ,mereu

Din ai ei viata pe care …mi se pare ca am iesit de mult,

Cu totul ca sunt un simplu scriitor

Care isi varsa dragostea in foi ..

Foi albe, inocente , care sunt condamnate sa le pese,

De ale mele suspine , noaptea tarzie ..

Si sunt condamnate sa le poarte ,

Mult timp , pana …poate.

Vor ajunge la ea , la iubita  mea ,

Sa inteleaga si ea , ce a insemnat in viata mea ..

Cu totul ca e tarziu , eu inca am puterea sa mai scriu

Despre tot ce a fost mai demult

Fara sa mai am ceva de ascuns .

Sufletul

Mi a fost dor , sa scriu un viitor
În versuri și prea puține rime
În care te regăsesc pe tine
Când îmi zâmbeai , și îmi spuneai
Ca sunt tot pentru tine .

Acum privesc spre asfințit
Cu un zâmbet mult prea trist
Canalizat ușor , spre sufletul meu gol

Cărarea vieti tale sa intersectat
Cu povestea mea de detestat
De toată lumea , ca un infarct .

Inima sa blocat , cand viața mi te a luat
Căutându te încă în zadar
Alungat într un gust prea amar
De alcool, care mă iubește necondiționat

Sunt aici , căutând liniștea în nopțile prea reci
De toamna târzie ,îmbrăcat într o prea frumoasa armonie
Cu muzica serii ,cum ar putea sa fie ?

Pian pe fundal , fum în zadar
Cărare întunecată , mult prea înfricoșata
De zâmbetul meu fals , Căutându te într un pahar
Traspirat  parcă , de o mângâiere prea rece
Uitată de noi , de amândoi ..

Și sper sa fie ultima data
Când o sa scriu despre o prea frumoasa fata
Pe care am iubit o mult
Chiar dacă sufletul nu mi-l expun .

Poza

O ultima amintire , aranjata intr-o poezie,

Ca sa nu te uit , pe vecie!

O ulima speranta , cu mandrie,

Ca te am avut langa mine.

O ultima suspinare ce ma invie,

Cand tu nu mai esti langa mine.

Cazut usor , in patima de dor,

Sunt lucid si inca te mai simt!

La departare de mine , sunt present , si totusi prea absent.

Alungat din viata ta am fost iar ,

Cand eu te doream mai mult in calmea mea,

Sa imi urmez drumul alaturi de tine , ca si cand ar fii fost o mare nebunie

Dar acum e prea tarziu , ca sa te reintorc in a mea speranta

Ca o sa fii a mea , tu prea frumoasa fata.

Zambetul tau cald , ma va tulbura iar

Cand pe strada ne vom reintalni ,in zadar..

Doi straini suntem acum , prea tarziu ca sa iti mai spun,

Ca in tine gaseam tot , ce eu cautam ,

In viata asta ,de cosmar .

Suspin fara ca sa stii , cat de mult inca te mai retin

In a mea minte prea pustie , fara de imbratisarile tale calde si pline de iubire.

Saruturile tale fierbinti , acuma sunt o prea frumoasa amintire

In noptile reci de toamna …cu luna plina  .

O privesc si ii zambesc , in amintiri o regasesc

Ma uit in gol la ea , fara sa ii pot spune ceva, ca e prea departe de mine acuma

Luina ei ma inconjoara , ca si o patura calda , cand roaua de afara se lasa iar .

Mi-e frig , si ma doboara

Gandul ei ma infasoara …

In lacrimi calde de vara.

O privesc dintr-o poza cu noi , si ma doboara

In patul asta mare , prea mare pentru o un suflet asa mic

Care a fost alungat in tristete , fara ca macar ei sa ii pese.

Renăscută

Stanca albastra , in lacrimi imbracata,
Esti aici ,intr-o ceata disperata.
Fulgi usori de praf de dor , se lasa ,
Si te imbraca ,ca pe o zana fermecata.

Esti rece , si intunecata .
Unde ti-e lumina de alta data?
Ai pierdut-o intr-o alta viata?
Cand erai costumata ?
Intr-o fata!

Esti singuratica , si prea distanta ,
De tot ce iubeai tu alta data.
Ce se intampla cu tine , cand lumina luni te atinge?
Cazi usor intr-o melancolie , fara usa de iesire?

Te privesc de departe , fara sa stau prea aproape,
De tot ce e mai bun , in universul asta prea ud.
Ud de prea multe lacrimi , care ti-au conturat fata,
Te simt , esti aici .. in gand imi joci un mit.

Despre tot ce ai trait vre-o data, erai intruchipata…
Intr-o fata prea senia , cu o viata fermecata.
Zambet cald ce aveai tu , ochi prea mari ce ii deschideai cand soarele te vedea,
Si iti spunea , ca a trecut tot ce a fost mai bun.
Fara ca sa realizezi , ca o sa te inbolnavesti!
De o prea crunta bola, ca si intr-o primavara,
In care te-ai indragosti mereu , fara sa crezi ca exista un derbedeu ,
Care iti va frange inima, si va pleca cu ea,
Undeva, candva..ai trait si tu asa ceva…

Nu te uita acum la mine , fara sa crezi ca nu e bine!
Sa iti asculti povestea ta, cand acel cineva,
Ti-a alugat inima din dreapta ta,
Si a fugit in lume cu ea.

Ai gasit-o prea tarziu , aruncata intr-un sicriu!
Intr-o groapa pe pamant , prea putin sa iti mai spun,
Ca din inima ta a crescut , ceea ce tu acum crezi ca e de mult,
O piatra simpla albastra, care sta si se usuca de in data ,
Ce soarele o arde pe fata, fara sa simta alta viata!
Decat ceea ce esti tu de fapt , o simpla piatra alungata in zadar,
Transformata in metal , fata de tot ce e uman!

Ai renascut sub o alta forma , cand tu erai moarta in lumina,
Te priveau multi, si iti alungau cate o umila mila..
Cand te vedeau asa trista , fara inima ce sa te mai tina,
In viata , senina si continua .

Ai crescut , te-ai dezvoltat ..
Chiar si flori de mucegai ai inpiedicat,
Sa se urce pe al tau corp , petrificat in decor!
Dar eu stiu , ca esti vie ,
Cand vad ca te uiti la mine …
Desi nu scoti un sunet, imi vorbesti parca prin nestire ,
Print un zambet fals de mandrie, ca esti acea piatra de cununie,
A unei vieti triste si iubire , in care ai cresut tu intr-o veselie.
Deasupra capului celei care ai fost , uitate acum in jos,
O sa te vezi pe tine , fara de adapost .,
Cand totul era mai frumos .

Ai decis sa te alungi , in prapastie fara de fund ,
Sa te lovesti si sa mori , ca sa ajungi in decor,
O simpla piatra albastruie ,ce isi plange de mila,
De fiecare data cand ti-e dor , de tot ce ai iubit .

Pentru tine

Noaptea muzici a ajuns lângă mine
Încălzindu mă cu sunete calde de iubire .
Care ard încă pe lângă mine ,
Fără oprire .

Gânduri frumoase sunt lângă tine ,
În care te țin în brațe și te sărut ușor ,
Cu multa patima și dor .
Sunt aici învelit , în șoaptă dezvelit ,
Privirea calda ,arzătoare ..
La o poza de a ta , în fiecare seara .

Te aștept sa vii ..sa fim doi ,
Sa ne iubim așa Cum știm numai noi .
O melodie a început , în care te regăsesc ca și la început ,
Privirea ta calda , arzătoare ,
Sufletul mi l răscolește iară .
Trupul te vrea lângă el , sa Îți simt parfumul iar ,
Parul lăsat ușor , pe al meu piept plin de dor .
Sunt aici și suspin , în liniște pe deplin .

Lacrimi calde de fericire , au ajuns pe al meu obraz fierbinte ,
Când mă gândesc la tine , totul se învăluie în prețuire ,
Prețuire de minut , care mi a fost frica la început ,
Sa o accept în viața mea , fără sa știu ca tu o sa fii iubita mea .

Sunt fericit , cand Îți spun tot ce eu simt ,
Deși știu ca nu mă auzi ,
Sper ca acest mic poet , te a făcut sa zâmbești .
Și sa îmi scrii noapte buna ,
Măcar o data pe luna .

Te sărut ușor , de la distanta și cu prea mult dor ,
De ale tale buze moi , și ochi cei strălucitori .
Sunt prezent prin gânduri bune
La vocea ta , în minte îmi răsună ,
Ca și o melodie , care îmi face viața mai buna.
Si Îți mulțumesc ca ești lângă mine ..

Tulburat

Fotoliu vechi , in care ma regasesc.

Sunt aici de ceva timp , si inca te iubesc .

Caldura ta este o binecuvantare ,pentru sufletul oricarui, care moare.

Cu o tigara in mana , fumul se strecoara.

In camera mare , rece ca si odinioara.

Stau pasiv si scriu, dar fara nici un chin.

Trupesc sunt viu, dar sufletul este pustiu.

Mintea imi este zdrobita ,fara vre-un sunet, ca sa stiu.

Ca sunt bolnav , si viu .

Te privesc , si te doresc.

In viata sa ma amagesti.

Dar tu dispari dupa o secunda ,si ma lasi singur in pustiu.

Singur in pustiul camerei mele , in care te regasesc.

Sunt tulburat , de o lumina de afara .

O privesc , si ea ma infasoara .

Ma ia pe sus si ma omoara , cand eu sunt prins in ai ei vraja .

Ciudat , sunt tot aici ,cand nu mai stiu.

Motivul despre care scriu.

O fii despre o fata , despre o viata , despre un regret …

Nu o sa ma regasesc vre-o data…

Sunt prea pustiu , de cand muzica sa oprit .

Ceva este nefiresc de trist , dar totusi , macar e viu.

Da , ai dreptate , sunt eu in trecut .

Ma privesc acum de sus , si imi vine sa te distrug .

Pentru ca mai amagit de la inceput.

Vorbesc singur , sunt nebun .

Chiar nu stiu ce sa iti mai spun .

Te doresc , te iubesc , dar te si detest .

De cand tu mi ai luat inima in dinti , si ai aruncat-o in abis .

Trebuie sa o recuperez, fara ea o sa te urasc.

Mintea mea nu te mai vrea , sa fii alaturea .

Imi cere de mult timp , sa renunt la tot ce noi am scris

Sa te las in pace, sa te alung in soapte .

Dar eu nu pot asa ceva sa fac , nu inca .

Sunt prea ocupat , sa imi fac griji de viata ta.

Chiar daca tu nu vrei asa ceva.

Stiu , sunt un ipocrit,ca nu iti spun tot ceea ce eu simt .

Sunt distrus acuma iti spun , dar tu oricum nu o sa ma auzi.

Vrea sa fii inapoi cu mine , sa iti simt parfumul langa mine.

Sa iti fiu alaturea , tocmai cand lumea va cadea .

Sa luptam impreuna , cu toate cele ce se aduna .

Nu te vreau in potriva mea , as fii prea rau asa.

Tin prea mult la tine , ca sa nu imi pese de tot ce iti vine

Si iti vin multe probleme, dar tu nu ma instintezi cu ele.

Vrei sa ma protejezi asa  , sa imi ascuzi totul despre viata ta.

Eu sunt dispus sa ma arunc , cu tot ce eu am ascuns

Sa ma las in bratele tale , sa fiu purtat de ele .

Iar cand o sa cazi pe jos , sa iti amortizez tot ce e mai dureros.

Stiu ca nu o sa ma crezi , poate nici nu o sa citesti .

Dar macar eu stiu ca sunt , aici .

Chiar daca nu iti scriu.

Si am sa fiu de fiecare data , indiferent de tot ce se arata

In viitorul nostru sumbru , pe care amandoi suntem acum

In pustiu si departe , de tot ce ne-a legat vre-o data.

Scuza ma ca nu pot sa ma exprim , decat asa , prin poezii.

Dar sunt un nebun , si nu e prima data cand ti-o spun

Ca o sa fiu diferit de tot ceea ce tu stii.

Sper sa fii un pic mai bine , chiar daca o sa ma injuri.

In fine.

Sunt aici si o sa fiu mereu , sa nu uiti asta .

Sufletul meu .

Te rog

Prima fila a fost un vis , care sa sfarsit cu un compromis

Cand ma uitam la luna , imi vedeam tot ce eu nu credeam

ca am sa fiu capabil sa scriu , despre un copil prea viu

in care crestea speranta ,fara sa fie vorba , ca ar putea exista altceva in viata sa

Multe urlete au avut , sufletele de patruns

Urlete de manie , care se ofilea in mine

Se ofilea in fiecare noapte , ne credinta isi facea aparitia

Necredinta in a lui persoana , fara sa aiba vre-o scapare.

In altceva de cat vedea, si simtea

De simtit , nu era nimic , de vazut , as fii crezut

Ca e posibil asa ceva , sa curga sange prin vena mea.

Cand eu sunt viu doar prin harti , fara ca sa pot vorbii.

Sa vorbesc cu tine , cand stau si-ti zambesc printre rime

Zambet cald , de rasarit

Cu un suspin adus spre infinit , in care eu ma regasesc

De fiecare data cand imi citesc

Orice poezie , cu sau fara mandrie

Pe care o puteam gasi, la cineva printre harti.

Hartie  galbena , de timp pierdut

De ce sunt acum coplesit?

Coplesit de caldura , de ura …

E posibil asa ceva , cand eu sunt doar o literatura?

Indiscret as fii acum ,sa ma apuc sa ies in drum

O sa fiu calcat de ploaie, si o sa mor inecat in soare?

Ce se intampa cu mine , cand stiu ca sunt in mana la tine..?

De ce sunt asa ciudat, cand eu trebuia sa fiu defapt

O simpla poezie , fara rost , fara de mine

In care scriu despre nimic , si totusi sunt inca aici.

Pe o coala alba , inverzita , de prea multa tristete iubita?

Sunt un nebun.. nu pot sa iti spun…

Ca eu acuma exista pe un alt drum…

Un drum, de ce?

Nu are nici un sens , cand tu te uiti la mine

Si iti vine , sa ma arunci in foc.

Chiar te rog !

Rege ...

Muzica oarba , de ce mă umilești
În lacrimi albe , mă amăgești
Cu zâmbete sustrase , parcă din univers
Prins in lumii paralele , și de acolo mă izgonesti  ?

Sunt la pământ , nu mai am putere
Sa mă ridic , sa zâmbesc .
Totul e fals , cand pe pământ eu pășesc
Înconjurat de iubire falsa , din nou mă lovesc
De un zid alb , în care eu nu mă regăsesc

Caut o scăpare , o mica evadare
Din acest univers fals , mi se pare ..
Mi se pare ca suntem prinși , fără de scăpare
Din acest loc , infect în care te găsesc
De fiecare data când eu mă lovesc .
De o furtuna de sentimente , amăgita în lacrimi ușor căzătoare
Ca și stelele de pe cer , ce îmi șoptesc
Ca va fii bine , cu totul ca știu prea bine
Ca și ele mă mint , și nu le este rușine
Sa mă poarte descărcat , în fata altora
Altor oameni , besti  mici
Ce din întuneric sau născut
Căutători de lumina , într o noapte prea haina
În care alcoolul se izbește , de paharul ud de regrete
Care îl torn fără sa îmi pese
Ca îmi distrug viața , fără ca sa îi pese , de ale mele regrete
Care nu sunt multe , dar nici puține
Dar sunt destule ca sa mă ucidă , fără urma de crima
Sa mă decapiteze,  fără de cuțit .

Nu știu cum  sa mai plâng , cand sufletul îmi este absent
Și mă lasă fără de viață , dar totuși viu
Și doare , doare prea tare ,
Ca sa mă supun unei alte insomnii
Grele și rece , ca și roua ce mă stropește
Peste fața umeda , vânătă
Care nu mai schițează , nici un zâmbet adevărat
Fără urma de pasare , ca și cum as fii încoronat
Rege trist , de viață prea desprins
În care regina numai găsesc .

Despartiti si nefericiti

In insomni ma regasesc, totul pare mai firesc,

Cu multe lacrimi ascunse , focul inimi in stapanesc.

Ca un incendiu din univers , totul este priedut in infern,

Alungat in al meu chip iar, totul sa sfarmat.

Urlete de durere zac in mine, cimitir de mult parasit,

De un trup al carui imagine o vad acum,

Indiferent la al meu chip.

Stau si il prives , iar cuvintele mele ma zapacesc,

Ma alunga in durere , cand te vad ,

Chiar nu mai stiu ce sa cred.

Sa cred in mine , sa cred in tine?

Prea greu sa ma decid , cand noaptea este cu mine .

Si este aici de ceva timp , tacuta si rece,

Cum numai ea ar putea fii , cand sunt singur printre cei vii.

Singur ca si un ecou , care rasuna pana la alt nor ,

De frutuna grea ce va venii ,

Cand eu nu voi mai fii.

O furtuna in sufletul lor , a celor care ma au acum alaturea ,

Si nu ar vrea , sa ma dea alcuiva , decat lui Dumnezeu.

Dar eu sunt ca si o lumina ascunsa , ma afisez si dispar,

Cand seara se lasa iar , in bratele pamantului ,in zadar…

In zadar este tot acum , indiferent de ce o sa spun,

Si am sa spun multe si marunte,

Cu lacrimile mele ,cele care curgant , in alt suflet viu

Fara ca eu sa mai fiu..

Si nu mai sunt de mult , de cand lumea sa sfarsit,

Pentru mine , pentru noi , pentru alti ca si noi.

Noi doi , mereu aproape , prin cuvinte in soapta ,

Care le aud si acum , indiferent daca stau sau nu,

Si le aud asa de bine , zici ca esti chiar langa mine.

Dar tu nu mai esti , sufletul din povesti,

Povesti frumoase cu doua destina incrucisate,

Incrucisate la un rasarit de soare , pe o margine de lac ,

Sarutandu ne , fara sa ne pese ,

Ca maine va veni , sfarsitul acestei poezi .

In care eu te voi regasi , de fiecare data cand o voi reciti.

Si o recitesc de multe ori , chiar si in vise te am in fata ochilor .

In fata ochilor mei negri , plini de sperante de iubire ,

Care ardeau doar pentru tine , fara oprire.

Indiferenti la ce spunea lumea ,

Tu erai a mea , si nu mai aveam nevoie de altcineva .

Chiar daca nimeni nu ma credea , totul era legat de viata ta.

Viata buna sau trista , nu conta , cand in brate te aveam , si te sarutam,

Stimtindu-ti caldura sufletului tau , imbracandu-mi trupul meu.

Cu saruturi usoare pe al tau corp , totul era ca intr-un vis fara de folos,

Placut dar ireal , din cauza altora ,

Care ne invideau , si ne doreau,

Despartiti si nefericiti .

O prietenie adevarata!

Ploi curate , in suflet sunt purtate

Gandurii albe de prietenie , sunt aratate

In prea multa tristete ce o scriu, uite ca a rasarit si un gand viu

Legat parca de o prietenie, ce sa ivit fara sa se stie

Ca va ajunge asa departe , in ale mele ganduri curate.

Ganduri ce imi apar , de fiecare data cand eu dispar

Din a mea lume rece si moarta, inviindu-ma parca la fata,

Sustinut de al ei glas , cald si prea ireal

Ca sa fie cu mine o fata asa de frumoasa, prietenie legata pe viata.

Stiu sa recunosc , un albastru prea frumos , al cerului senin , care se gaseste in ai ei ochii prea cristalini

Cristalini ca si un suflet pur , afisat intr un diamant prea dur

Diamant dur , care a fost cucierit , de ai mei ochii prea diferiti

Cand privirile sau regasit , o imbratisare ne a uimit

Ne-a uimit pe amandoi , cat de mult tinem la noi

Si nu am vrea sa se sparga , acel diamant , cladit intr-o seara

Intr o seara de Septembrie , Cand luna era sus

Si ne zambea ca la inceput .

Zambet rece de Toamna , care sa trasformat mai tarziu in vara.

Vara intr-e sufletele noastre , apropriate chiar si de departe .

Asa este ea , ce-a mai buna prietena a mea

Una dintre frumuesti , rare cum mai intalnesti

Sincera si copila , in acelasi timp ce devina matura

Si nu am cum sa nu o iubesc, pe copila cu ochi ceresti

Care ma cucerit de indata ,,fara nici o sansa

La un regret sau ironie , in a noastra poveste de prietenie

Care nu o sa o uit vre0o data , mai alesc ca apare in gandul meu

In fiecare dimineata , ca si roua de afara

Fara sa lipseasca vre-o data , din a mea poveste de viata .

Singuratate

Grija uitata in apus ,

Ai aparut acum intr-un timp prea scurt

Inconjurata de tot ce eu uram mai mult.

Esti aici , si te am in vis,

Sufletul iti este compromis.

Cand lumina te-a atins,

Totul este in abis.

Viata alba , presarata cu amintiri legate pe o ata,

Rosie ,intunecata..

De sangele ei de alta data.

Pasare de noapte ,tu veghezi asupra altor fapte?

In loc sa mergi sa te culci , tu stai si ma privesti de sus..

Privesti in liniste , si pace … eu tac si scriu mai departe.

Scriu , si iarasi scriu , tot ce eu mai simt,

Inca simt , sunt in viata , dar sufletul meu este coplesit de o alta fata

Fata frumoasa , acompaniata .. de o muzica fara de viata.

Trista este ia , muzica mea …

Care o ascult mereu , fara sa imi fie greu.

E destul de mult , de cand stau si ascult,

O nota de pian , care curge pe un pahar

Un pahar plin de iubire , care sa golit peste mine.

Si imi frange inima , ca eu nu sunt capabil sa o iubesc pe ea .

Pe altcineva , in afara de muzica mea .

O poezie despre muzica , e ceva prea absurd,

Pentru un suflet asa de mut.

Mut este el de mult , de cand soarele a apus ,

Si ma lasat cu luna , inconjurat de al ei liniste ,

Ca un lup singuratic , vesnic cautator de al lui jumatati,

Neinteles ca mine , fiind defapt,

Cauta liniste in alt pat..

Cauta si tot cauta , negasind nimic ce sa ii faca linistea sa-i apara

Sa-i apara in minte iar, ca si cand nu sar fii aflat

Nici o data pe pamant , singur si umil

Printre ploi de cer senin ..

Senin in nopate esti tu , cel care privesti acum la ceea ce scriu

Cum stau si ma joc cu aceste cuvinte, fara sa aiba un inteles in a mea minte.

Satana

Gand ai aparut , indecis la inceput

Cu multa gelozie , ai facut un pas, in farama sufletului meu

Flori albe de mucegai te imbracau,

In noaptea macelului iar.

Gand cu crima si razboaie

Unde ti sufletul tie oare?

Lai lasat in desert

Aruncat pe un infect, de om viu

Care face crime in sicriu?

Uitate atent acum , chiar si fiul tau e un nebun,

Rece si putred ca si tine,

Este al tau destin pe file.

Moartea te a felicitat , cand in suflet mi ai intrat,

Mai corupt cu a ta nebunie,

Scriindu ti chiar si o porasta poezie.

Despre un om nebun , putrezit demult,

Care sa aflat pe acest taram ,fara urma de regret,

Pentru crimele ce le facut.

Esti nebun, satana mica.

Nu ca iti port eu pica.

Esti propria mea inspiratie , in multe nopti  de singuratate

Alaturi de Luna , esti cea mai buna companie

Cand in fata ochilor mei, vad doar gelozie

Urma de dispret si multa nebunie

Nebunie curata , trasformat dintr o iubire de fata

Care dadea orice , sa fie apropriata

De al meu trup iar, ca si in visul cel in care dispar

Dispar pe vecie , ma trasform intr-o stafie

Bantui lumea , si turbez

Ca nimeni nu face sa ma iubesc

Sa-mi iubesc propria nebunie , in care ma regasesc ca si o stafie

Inbracat in alb , e sufletul meu putred iar, cu haina alba cenusie

De la prea multa fantezie

Fantezie grea pe timpul nopti , inconjurat de al ei suflet trist de nimic.

Sta un inger in suburbie , si scrie …

Despre a mea poezie , poezie de nebun , care nu is are rostul nici acum.

Acum este deja tarziu , iar eu stau si gandesc in timp ce scriu

Gandesc cu voce tare , sa ma auda al meu suflet in incaperea rece in care sa ascuns

De al meu trup fraged si imun

Imun la alta nebunie , semnata iubire

Iubire ??, sa speriat , cand sufletul meu a aflat

De existenta sa iar , si a crepat .

O sticla veche de protectie a cazut , din gatul meu cel prefacut

Prefacut de o mama , care cica a iubit un tata ,

si ma adus pe mine , pe aceasta lume , ca intr o poezie

da e adevarat , traiesc in propria mea poveste

fara de sfarsit, dar trist.

Întâlnire cu ...

Printre ploaia de pe drum, îmi apare un gând nebun
Nu știu ce era, dar distrugea totul în calea sa.
Mulți copii căzuți pe jos, o furtuna de idioți.
Mulți adulți decapitați ,orgoliu incriminat .

O femeie însărcinată, rău tăiată, recent divorţată
Toată lumea urla, doar o persoană statea si privea.
Pe chipul ei rece se vedea , cum  curgea însăși moartea .
Cu o voce calda șoptea :bine ai venit în lumea mea !

Într o clipă  m am trezit , și am tâmpit  ..
Nu credeam că  e posibil , să  ajung așa departe
Cu a mea viziune de noapte .

Am stat așa un timp , încremenit
Și am zis : ăsta e viitorul tuturor ? Al meu , al tău ?
Dar apoi am realizat , că sunt deja incinerat .
O lumina albă arzătoare , a apărut , cu un înger de temut .
Vino, a spus el .. Am să  te duc unde a început sfârșitul tău .

Într o clipă am ajuns, pe o stradă de la început .
Mă vedeam pe mine ud , mergând încet spre apus .
Când un sunet puternic mi a pătruns ,și o lovitura .. un autobus .
Atunci am înțeles , că  viața a ales
Să  plece cu mine din infernul pământului
Ajungând în raiul cerului , printr o moarte de mașină
Înconjurat de alții o mie !

Doar eu

Dat afară , din lumea imaginara ,reala iar
Cu sunete de speranță,  aruncate peste mal
Râu cu sânge colorat , în suflet ,inima îmi tresare
La răutatea oamenilor falsi , Cum eram și eu cândva

Privesc în trecut , și realizez
Ca mintea mă aruncat în infern
Infernul imaginației mele ,cu multe zâmbete calde
Care te îngheață când îi privești în ochi .

Stai , nu fi așa sigur pe tine , când ei sunt lângă tine
Se poate sa te arunce iar, în depresia  cu care ai trăit
10 ani în trecut , ți a fost destul , zice constinta mea
Un sentiment de negație , apare acum , când mă aud

Poate să  ai dreptate tu , constinta moarta
Lumea este o persoana lasa

Lasa fie mereu așa , eu o sa continui pe constinta ta
O să  ajung departe , peste prapastia pavata cu cadrave
Care au murit ,în încercarea de a mă împiedică
Să ajung sus , lângă luna mea

Luna mea ?
Da , este acea pe care trăiesc acuma , fără grija de voi
Cei care mă doriți mort

Am plecat de mult de pe pământ , fără urma de regret
Și am ajuns aici sus , fără ca sa mă enervez
Ca sunt singur ,și scriu , o poezie despre mine
În care vorbesc ca nebunul , doar eu si cu mine !

A mea !

Muzica mă înconjoară,  în dansul Luni iar
Gândurile se liniștesc , pe muzica de pian
Sunete calde , armonioase
Se in bina cu mine în versuri și rimă

Stand și privind în gol, aud inima cum tresare, ca și un izvor
Tresare la amintiri , proaspăt dezgropate
În trecut prefabricate , pierdute parcă

O rază de lumina , ma  atins
Și am zâmbit ..
Totul sa deschis , în inima mea ce a neagră
Care a fost cutremurata de al tău gând , și alta data
O flacără  albă,  incitanta ma orbit .

Sunt orb, neajutorat ,dar fericit că te am mai strâns
Încă o data , la al meu piept
Off ,ce mult mi am dorit .

Sa te sărut , să  știu că ești a mea
Să te privesc cu un dor imens
După o perioada de dor intens

Acum știu ca ești a mea , și te vreau pentru tot deauna  în viața mea

Animal

Am mers în centru cam deprimat
Am băut și am înjurat
Ca nu am putut sa dispar de pe lume asta
În a șasea luna de viață .
Am continuat sa fumez , să râd și să mă disper
Pe viață asta  de cacat , în care dracu ma alungat
 
Trecând ore ,peste alcool, am realizat ca e timpul sa mă arunc din nou pe cărarea vieți anterioare
Care am parcurs o singur , cu o  țigară în buzunar
De data aceasta  fiind noapte
Un caine ma  urmărit de îndată
Pe cărare întunecată , urlând la el o data
Sa oprit , mă analizat , și după mine el a continuat

Lemne, pietre și înjurături , l au lovit pe caine în plin
Dar el nu a renunțat , încăpățânat fiind el de fapt
 Ajungând la disperare , colții și a arătat .
Atunci am început sa strig , ăsta mi destinul , și eu îl merit din plin

Continuând cu înjurături , m am apropriat de casa din drum
La care mă aștepta bunica , speriata parcă, de țipetele mele
Ajungând la ea , poarta sa închis instant .

 Ea a intrat în casa , și a început o rugăciune hidoasă
Despre care am aflat , că  alungă  draci
 Costumați în animale , ca și câinele alb ,cel de pe cărare !

Mi - a fost dor

Gând în noapte ,ești aici !
Cu totul ca te văd doar în abis

Nu pot sa te uit ,cu totul ca ești doar un vis
Vis frumos cu doi ochi verzi ,cristalini
Ești tot ce eu mi am dorit ,în sfârșit !

Am ajuns sa scriu o poezie ,despre fata din vis
Care ma  făcut sa iubesc doi ochi încinși

Parul roșu ,de asfințit ..este tot ce un barbat și ar fi putut dori
Buze subțiri , de cristal ... ar fi fost ...totul prea ireal

Un sărut , cât o mie de cuvinte ..
Un minut , șaizeci de secunde
O îmbrățișare , prea puțin sa pot sa Îți spun
Că tu ai fost pentru mine , acea fata din vis

Vis din copilărie , ireal mi se spune
Când mă gândesc la tine , totul în jur se aprinde

Totul a început dintr o fantezie
Sa te cunosc , era o bucurie
Sa te țin la piept , o întâmplare
Sa te privesc , o binecuvântare

Un compliment te a adus , mai aproape de cât as fi sperat cu tot ca am crezut , că o să dispari la început
Am ajuns sa vorbim , să ne îndrăgim
Sa ne spunem Noapte buna ,când ceasul ne uita la Lună

Mami , Tati ... Au fost aici ...
Când mesajele se adunau ..
Sute la început , ceva de necrezut ..
Unul acum ,când timpul ne permite ..
Unul demult ,uitat de mine .

Uitat de mult , de amândoi ..de un ceas ce bate fix
Alăturat este un pom , unde  ne am și întâlnit .
Acolo o să  rămână , toate amintirile cu noi
Sub acea ploaie ușoară , de vara ... pe o banca umeda , stropită de ploi
Ploi ce au trecut , de când noi nu ne am mai văzut

Și o să  treacă încă o mie , pana noi ne vom revedea
 Pe acea banca umeda de ploi , nu uita , lângă  ea este un pom
Care va rezista în timp , și iti  va aduce aminte de noi

Iar atunci când ne vom reîntâlni,  te voi aștepta în același loc
Cu un buchet de trandafiri , și un sincer , mi a fost dor !

Țigară

Al dracului țigară,  mă chemi la tine iară .
Știind că sunt slab ,disperat de iubire
Moarte lentă în singurătate ,apropiată  de disprețuire.
Viața jegoasa ,ești rece ca și o inimă înghețată. ..

Noaptea târzie ,țigara  urlă în mine
Fumul ei mă cuprinde ,soptindu-mi ușor : Am să  te omor !
Cu o falsă  iubire , mă calmează din agonie ..
O să  fie bine ...

Cinci minute mai târziu , pachetul îmi arde inutil
În soba cea veche , neagră. .
Neagră ca și mintea mea ,când sunt cu gândul la ea .
Frigul nopții  ma  atins , grăbit parcă de timp..

Timpul petrecut inutil , în fața acestei Poezi ,
Care sa născut dintr-un fum ..
Fum ușor palpabil, ușor remarcabil
Care sa strecurat afară ,dintr-o  țigară
Stinsă  deja ,cu lacrimile mele pentru ea !

Liniștea

Nu mă pricep la rime, ele sunt o parte din mine
O parte din viața mea ,ascunse bine undeva .
Sentimente tâmpite,  de mult asuprite, de o viață fără de tine

Vise drogate , de o dragoste ciudată,
Cu mult alcool și tutun, și câte o data iarbă. ..
Liniștea lor e acum,o pasăre nocturnă. .
Care îmi cântă mereu...câte ceva despre tine .

O baladă  de iubire,îmbibată în dezamăgire
O a treia șansă,  încă neuitata.
O promisiune în deșert, de mult aruncată.

Lumina luni îmi șoptea , când cele trei arome mă îmbrățișau. .
Nu îți fie teama , ea nu se va întoarce !
Visează în continuare , lumea te va desface !

Vinovat

Iubește -mă ,am strigat,
Sufletul mi a înghețat
Ochii ei cei verzi, în întuneric se risipeau
Lumina luni a ajuns, cu un urlet de început ..

Totul sa sfârșit,  când răsăritul sa trezit ..
O secundă a dispărut , și realitatea te-a  străpuns !
În inima cea rece ,scufundată. ..
Intr-o  mare de durere .

Când ai apărut în viața mea ,o stea îmi strălucea
Era steaua nordului depărtat,  precum o iubire de neuitat .
Într-o  rochie albastră, mulată. ..

Un zâmbet cald,arzător, și o inimă dezgheață
Petrecut prea repede , parcă ...
As fii dorit să te am o viață. ..

O viață alături de tine scufundată în iubire ..
Totul nu sa întâmplat,  cu un motiv de neuitat
Nu puteam să mă abțin, și să nu mai scriu ..

Ca din cauza lui...
Cauza timpului, nu te-am  avut ..
Și lipsei de noroc, să te fi cunoscut înaintea lui !

Coșmar

Balamalele cad , bine ai revenit în iad .
Uită -te atent , totul sa schimbat !
De când Lucifer a plecat,totul sa scufundat
În lacul roșu de sânge ,Dumnezeu sa înecat .

Slujit de toți,  Lucifer e un rege de neintors
Alături de Moarte ,totul e un ecou
Oameni sunt chinuiți,  în lagăre biciuiti
Copii sunt opriți ,de a mai fi hrăniți !

Femei însărcinate, acum sunt condamnate
La o moarte grea ,pruncul să  îl ia .
Un copil a scăpat ,din infernul cel dat
A ajuns cât mai sus , ca să  facă lumina pe pământ .

Demonii au încercat , sal bage din nou în iad
Dar din fericire ,el a scăpat și ia anihilat ...
Îngeri au ajuns, acum la început
Și mi au învadat toată mintea mea ..

Din coșmar am scăpat , și m am trezit supărat
Dar acum sunt bine , depresiile au ieșit din mine
Ascunse printre file ,ele sunt o parte din mine

Stau..

Stau și scriu poezii , și nu mai știu
Stau și scriu poezii , și e târziu .

Stau și scriu poezii , și e inutil
Ca stau și scriu poezii ,fără sa fiu util

Ca stau și scriu poezii , cu urme de regrete .
Ca stau și scriu poezii , fără sa îmi pese ..

Ca stau și scriu poezii , chiar dacă trece
Timpul prin alte fete

Ca stau și scriu poezii și nu mai știu
Cum am ajuns sa scriu ..Poezi
Poezie cu regrete , fără argumente

Dar eu stau și scriu poezii , fără sa Îți pese
Ca eu stau și să  scriu poezii ,fără sentimente !

Cartierul ..

Pesimism mă numesc
Și în tine înfloresc
Ascuns bine intre o rima
Ca sa nu poți sa fugi de mine

Lumea întreagă mă intrigă,
Când eu vorbesc cu domnul rima
Așezat în poezie , nu dispar din hârtie
Hârtia alba find acum, am sa o îngeresc cu fum
Fum toxic de țigară , care miroase a cerneala
Cerneala neagra și expirata , în a cincea luna din viața ..

Viața alba , cenușie , închegată într o fantezie
Fantezie cu mândrie , plecata de la o prostie
Cu alcool și nebunie ,am apărut eu , domnul poezie ..
Poezie cu înțeles , în pesimist mă trântesc ,și l lovesc
Îl lovesc așa de tare , în cât vrea sa para moale ..
Dar eu nu pot sa scap de el , de pesimistul din cartier ..
Cartierul minți mele , care mă arunca spre infern !

Vis

Un suflet trist, poate!
Un suflet mort,nici pe departe!
Dar cine sunt eu , sa-ti spun ce se intampla cu tine!?
Cand tu sti prea bine, ca Ea nu mai e langa tine!
Ea?!?...este visul tau, ce-l de mult iubit,
Si acum , de mult pierdut....!
Recunoaste...timpul le-n groapa pe toate!
Si le da uitarii,chiar....foarte departe...
Departe...da!! Acolo undeva ...
Undeva adanc in inima ta!
Inima ta....poate....sa le dezgroape?!??
Nu, nu fii asa naiv, sti prea bine,
Ca traiesti intr-un vis!!
Intr-un vis?!Da, un vis aparte!
Plin de sperante si fapte...Fapte de mult uitate...
Dar sperante neconsumate...
Sperante pline de viață
Si asa o sa ramaii mereu,
Prins in acel vis, uitat de Dumnezeu...
Uitat....nu! Mort....poate esti tu!!!
Dar acum este timpul sa te trezesti la viata !
Uite , este dimineata !

Două rime ...

În prezent este nebunia , transformată în poezia
Care îmi alina inima ,cu versuri fine , în doua rime
Doua rime fine ,alături de alte o mie ..

O mie de minute în abis , petrecute cu un compromis
Compromis de viață ,într o ceașcă neagră, infectată. ..
Infectată este și noaptea ,în care creste chiar și moartea ..
Moarte a altor doua rime ,scăpate parcă dintr o farfurie ..
Farfurie de otel , transformată în inel , care am să îl pun pe degetul ei .

Degetele degerate ,care îmi mângâia fața. ..
În zilele cu soare , când trăiam în vise fiecare ..
Vise de neuitat  ,alături de o poezie într-una pat
În care scriam despre doua rime , alături de alte o mie !

Tu mai..?

Furtuna universului mut a inceput ..
Cu o ploaie de așternut
Izolat în fulgerele albastre
Din mințile noastre ,răsturnate ..

Lumina luni a murit ,cu speranțe în paradis ..
Paradis alb ,cel de mult dorit ..acum căzut la asfințit
Înconjurat de cancerul nopți , cu al ei gânduri, de temut
Vise albe și întunecate , acum recent create ...
De o falsa viața , ignoranta..de mult materializata ..

Totul este o minciuna ,în al meu suflet ...sufletul cel viu
Dar eu încă mai sunt în viața , oare tu chiar mai știi ?
Iluzia vieți este prezenta , în ochi tai cei grijulii!

Întrebare!

Atunci când poezia singurătăți din noapte apare ..
Sufletul oricărui tresare ..
 Sentimente înghesuite , în mi de cuvinte pierdute ,
 In alcolul  tutunului cel viu din flacăra  universului cel gri!
Amintirea prezentului este condensata,  în furtuna universului de mult uitată ..
Timpul este trecut , când prezentul este prefăcut , în cenușa vitorului cel cumplit .

Mintea mea este bolnava , cu sindromul poezie în  haos
De aceea prezentul meu este vitorului tău
Iar eu trăiesc în trecutul tău , mai exact în viitorul meu

Iar când cele doua vieți sau întâlnit , ele chiar au retrăit ..
Un trecut și un viitor , fără un prezent la unison ?

Suflet trist

In universul nopți gri, eu stau si scriu poezi, despre nimic.
Nimicul frigului ce ma inconjoara, in caldura rece a besnei iara!
O tu besna , o tu besna...cat de dor mi-a fost de a ta blanda inbratisare ,rece ca si o cina romantica cu al tau suflet mort ,iarasi!
Multe lumânări ma înconjoară , iar sufletul coboară....

Coboara si iar coboara ,cand gandurile ma inconjoara..
Ganduri calde ca si o vara,cand lumina luni ne infasoara ...in al ei dans al tristetei, ca si odinioara !

Amintirea ta iese la iveala , cand ploaia incepe sa cada ...
Stropii ei,mangaiere fina ...dorul mi-l îmbină
In amintiri sufocante, stai sa mai fumez o tigara ...!
Fum si iar fum , ceata te alunga din al meu drum.

Drum pavat cu cristale sparte, albastre, recent transformate...
In vise desarte , ca o mangaiere de sarpe !
O tu besna , o tu besna...
Arunca-ma te rog , in a ta nemurire , sa nu mai vad aceste suflete triste dar moarte .!