Animal

Am mers în centru cam deprimat
Am băut și am înjurat
Ca nu am putut sa dispar de pe lume asta
În a șasea luna de viață .
Am continuat sa fumez , să râd și să mă disper
Pe viață asta  de cacat , în care dracu ma alungat
 
Trecând ore ,peste alcool, am realizat ca e timpul sa mă arunc din nou pe cărarea vieți anterioare
Care am parcurs o singur , cu o  țigară în buzunar
De data aceasta  fiind noapte
Un caine ma  urmărit de îndată
Pe cărare întunecată , urlând la el o data
Sa oprit , mă analizat , și după mine el a continuat

Lemne, pietre și înjurături , l au lovit pe caine în plin
Dar el nu a renunțat , încăpățânat fiind el de fapt
 Ajungând la disperare , colții și a arătat .
Atunci am început sa strig , ăsta mi destinul , și eu îl merit din plin

Continuând cu înjurături , m am apropriat de casa din drum
La care mă aștepta bunica , speriata parcă, de țipetele mele
Ajungând la ea , poarta sa închis instant .

 Ea a intrat în casa , și a început o rugăciune hidoasă
Despre care am aflat , că  alungă  draci
 Costumați în animale , ca și câinele alb ,cel de pe cărare !

Mi - a fost dor

Gând în noapte ,ești aici !
Cu totul ca te văd doar în abis

Nu pot sa te uit ,cu totul ca ești doar un vis
Vis frumos cu doi ochi verzi ,cristalini
Ești tot ce eu mi am dorit ,în sfârșit !

Am ajuns sa scriu o poezie ,despre fata din vis
Care ma  făcut sa iubesc doi ochi încinși

Parul roșu ,de asfințit ..este tot ce un barbat și ar fi putut dori
Buze subțiri , de cristal ... ar fi fost ...totul prea ireal

Un sărut , cât o mie de cuvinte ..
Un minut , șaizeci de secunde
O îmbrățișare , prea puțin sa pot sa Îți spun
Că tu ai fost pentru mine , acea fata din vis

Vis din copilărie , ireal mi se spune
Când mă gândesc la tine , totul în jur se aprinde

Totul a început dintr o fantezie
Sa te cunosc , era o bucurie
Sa te țin la piept , o întâmplare
Sa te privesc , o binecuvântare

Un compliment te a adus , mai aproape de cât as fi sperat cu tot ca am crezut , că o să dispari la început
Am ajuns sa vorbim , să ne îndrăgim
Sa ne spunem Noapte buna ,când ceasul ne uita la Lună

Mami , Tati ... Au fost aici ...
Când mesajele se adunau ..
Sute la început , ceva de necrezut ..
Unul acum ,când timpul ne permite ..
Unul demult ,uitat de mine .

Uitat de mult , de amândoi ..de un ceas ce bate fix
Alăturat este un pom , unde  ne am și întâlnit .
Acolo o să  rămână , toate amintirile cu noi
Sub acea ploaie ușoară , de vara ... pe o banca umeda , stropită de ploi
Ploi ce au trecut , de când noi nu ne am mai văzut

Și o să  treacă încă o mie , pana noi ne vom revedea
 Pe acea banca umeda de ploi , nu uita , lângă  ea este un pom
Care va rezista în timp , și iti  va aduce aminte de noi

Iar atunci când ne vom reîntâlni,  te voi aștepta în același loc
Cu un buchet de trandafiri , și un sincer , mi a fost dor !

Țigară

Al dracului țigară,  mă chemi la tine iară .
Știind că sunt slab ,disperat de iubire
Moarte lentă în singurătate ,apropiată  de disprețuire.
Viața jegoasa ,ești rece ca și o inimă înghețată. ..

Noaptea târzie ,țigara  urlă în mine
Fumul ei mă cuprinde ,soptindu-mi ușor : Am să  te omor !
Cu o falsă  iubire , mă calmează din agonie ..
O să  fie bine ...

Cinci minute mai târziu , pachetul îmi arde inutil
În soba cea veche , neagră. .
Neagră ca și mintea mea ,când sunt cu gândul la ea .
Frigul nopții  ma  atins , grăbit parcă de timp..

Timpul petrecut inutil , în fața acestei Poezi ,
Care sa născut dintr-un fum ..
Fum ușor palpabil, ușor remarcabil
Care sa strecurat afară ,dintr-o  țigară
Stinsă  deja ,cu lacrimile mele pentru ea !

Liniștea

Nu mă pricep la rime, ele sunt o parte din mine
O parte din viața mea ,ascunse bine undeva .
Sentimente tâmpite,  de mult asuprite, de o viață fără de tine

Vise drogate , de o dragoste ciudată,
Cu mult alcool și tutun, și câte o data iarbă. ..
Liniștea lor e acum,o pasăre nocturnă. .
Care îmi cântă mereu...câte ceva despre tine .

O baladă  de iubire,îmbibată în dezamăgire
O a treia șansă,  încă neuitata.
O promisiune în deșert, de mult aruncată.

Lumina luni îmi șoptea , când cele trei arome mă îmbrățișau. .
Nu îți fie teama , ea nu se va întoarce !
Visează în continuare , lumea te va desface !

Vinovat

Iubește -mă ,am strigat,
Sufletul mi a înghețat
Ochii ei cei verzi, în întuneric se risipeau
Lumina luni a ajuns, cu un urlet de început ..

Totul sa sfârșit,  când răsăritul sa trezit ..
O secundă a dispărut , și realitatea te-a  străpuns !
În inima cea rece ,scufundată. ..
Intr-o  mare de durere .

Când ai apărut în viața mea ,o stea îmi strălucea
Era steaua nordului depărtat,  precum o iubire de neuitat .
Într-o  rochie albastră, mulată. ..

Un zâmbet cald,arzător, și o inimă dezgheață
Petrecut prea repede , parcă ...
As fii dorit să te am o viață. ..

O viață alături de tine scufundată în iubire ..
Totul nu sa întâmplat,  cu un motiv de neuitat
Nu puteam să mă abțin, și să nu mai scriu ..

Ca din cauza lui...
Cauza timpului, nu te-am  avut ..
Și lipsei de noroc, să te fi cunoscut înaintea lui !

Coșmar

Balamalele cad , bine ai revenit în iad .
Uită -te atent , totul sa schimbat !
De când Lucifer a plecat,totul sa scufundat
În lacul roșu de sânge ,Dumnezeu sa înecat .

Slujit de toți,  Lucifer e un rege de neintors
Alături de Moarte ,totul e un ecou
Oameni sunt chinuiți,  în lagăre biciuiti
Copii sunt opriți ,de a mai fi hrăniți !

Femei însărcinate, acum sunt condamnate
La o moarte grea ,pruncul să  îl ia .
Un copil a scăpat ,din infernul cel dat
A ajuns cât mai sus , ca să  facă lumina pe pământ .

Demonii au încercat , sal bage din nou în iad
Dar din fericire ,el a scăpat și ia anihilat ...
Îngeri au ajuns, acum la început
Și mi au învadat toată mintea mea ..

Din coșmar am scăpat , și m am trezit supărat
Dar acum sunt bine , depresiile au ieșit din mine
Ascunse printre file ,ele sunt o parte din mine

Stau..

Stau și scriu poezii , și nu mai știu
Stau și scriu poezii , și e târziu .

Stau și scriu poezii , și e inutil
Ca stau și scriu poezii ,fără sa fiu util

Ca stau și scriu poezii , cu urme de regrete .
Ca stau și scriu poezii , fără sa îmi pese ..

Ca stau și scriu poezii , chiar dacă trece
Timpul prin alte fete

Ca stau și scriu poezii și nu mai știu
Cum am ajuns sa scriu ..Poezi
Poezie cu regrete , fără argumente

Dar eu stau și scriu poezii , fără sa Îți pese
Ca eu stau și să  scriu poezii ,fără sentimente !

Cartierul ..

Pesimism mă numesc
Și în tine înfloresc
Ascuns bine intre o rima
Ca sa nu poți sa fugi de mine

Lumea întreagă mă intrigă,
Când eu vorbesc cu domnul rima
Așezat în poezie , nu dispar din hârtie
Hârtia alba find acum, am sa o îngeresc cu fum
Fum toxic de țigară , care miroase a cerneala
Cerneala neagra și expirata , în a cincea luna din viața ..

Viața alba , cenușie , închegată într o fantezie
Fantezie cu mândrie , plecata de la o prostie
Cu alcool și nebunie ,am apărut eu , domnul poezie ..
Poezie cu înțeles , în pesimist mă trântesc ,și l lovesc
Îl lovesc așa de tare , în cât vrea sa para moale ..
Dar eu nu pot sa scap de el , de pesimistul din cartier ..
Cartierul minți mele , care mă arunca spre infern !

Vis

Un suflet trist, poate!
Un suflet mort,nici pe departe!
Dar cine sunt eu , sa-ti spun ce se intampla cu tine!?
Cand tu sti prea bine, ca Ea nu mai e langa tine!
Ea?!?...este visul tau, ce-l de mult iubit,
Si acum , de mult pierdut....!
Recunoaste...timpul le-n groapa pe toate!
Si le da uitarii,chiar....foarte departe...
Departe...da!! Acolo undeva ...
Undeva adanc in inima ta!
Inima ta....poate....sa le dezgroape?!??
Nu, nu fii asa naiv, sti prea bine,
Ca traiesti intr-un vis!!
Intr-un vis?!Da, un vis aparte!
Plin de sperante si fapte...Fapte de mult uitate...
Dar sperante neconsumate...
Sperante pline de viață
Si asa o sa ramaii mereu,
Prins in acel vis, uitat de Dumnezeu...
Uitat....nu! Mort....poate esti tu!!!
Dar acum este timpul sa te trezesti la viata !
Uite , este dimineata !

Două rime ...

În prezent este nebunia , transformată în poezia
Care îmi alina inima ,cu versuri fine , în doua rime
Doua rime fine ,alături de alte o mie ..

O mie de minute în abis , petrecute cu un compromis
Compromis de viață ,într o ceașcă neagră, infectată. ..
Infectată este și noaptea ,în care creste chiar și moartea ..
Moarte a altor doua rime ,scăpate parcă dintr o farfurie ..
Farfurie de otel , transformată în inel , care am să îl pun pe degetul ei .

Degetele degerate ,care îmi mângâia fața. ..
În zilele cu soare , când trăiam în vise fiecare ..
Vise de neuitat  ,alături de o poezie într-una pat
În care scriam despre doua rime , alături de alte o mie !

Tu mai..?

Furtuna universului mut a inceput ..
Cu o ploaie de așternut
Izolat în fulgerele albastre
Din mințile noastre ,răsturnate ..

Lumina luni a murit ,cu speranțe în paradis ..
Paradis alb ,cel de mult dorit ..acum căzut la asfințit
Înconjurat de cancerul nopți , cu al ei gânduri, de temut
Vise albe și întunecate , acum recent create ...
De o falsa viața , ignoranta..de mult materializata ..

Totul este o minciuna ,în al meu suflet ...sufletul cel viu
Dar eu încă mai sunt în viața , oare tu chiar mai știi ?
Iluzia vieți este prezenta , în ochi tai cei grijulii!

Întrebare!

Atunci când poezia singurătăți din noapte apare ..
Sufletul oricărui tresare ..
 Sentimente înghesuite , în mi de cuvinte pierdute ,
 In alcolul  tutunului cel viu din flacăra  universului cel gri!
Amintirea prezentului este condensata,  în furtuna universului de mult uitată ..
Timpul este trecut , când prezentul este prefăcut , în cenușa vitorului cel cumplit .

Mintea mea este bolnava , cu sindromul poezie în  haos
De aceea prezentul meu este vitorului tău
Iar eu trăiesc în trecutul tău , mai exact în viitorul meu

Iar când cele doua vieți sau întâlnit , ele chiar au retrăit ..
Un trecut și un viitor , fără un prezent la unison ?

Suflet trist

In universul nopți gri, eu stau si scriu poezi, despre nimic.
Nimicul frigului ce ma inconjoara, in caldura rece a besnei iara!
O tu besna , o tu besna...cat de dor mi-a fost de a ta blanda inbratisare ,rece ca si o cina romantica cu al tau suflet mort ,iarasi!
Multe lumânări ma înconjoară , iar sufletul coboară....

Coboara si iar coboara ,cand gandurile ma inconjoara..
Ganduri calde ca si o vara,cand lumina luni ne infasoara ...in al ei dans al tristetei, ca si odinioara !

Amintirea ta iese la iveala , cand ploaia incepe sa cada ...
Stropii ei,mangaiere fina ...dorul mi-l îmbină
In amintiri sufocante, stai sa mai fumez o tigara ...!
Fum si iar fum , ceata te alunga din al meu drum.

Drum pavat cu cristale sparte, albastre, recent transformate...
In vise desarte , ca o mangaiere de sarpe !
O tu besna , o tu besna...
Arunca-ma te rog , in a ta nemurire , sa nu mai vad aceste suflete triste dar moarte .!