Singuratate

Grija uitata in apus ,

Ai aparut acum intr-un timp prea scurt

Inconjurata de tot ce eu uram mai mult.

Esti aici , si te am in vis,

Sufletul iti este compromis.

Cand lumina te-a atins,

Totul este in abis.

Viata alba , presarata cu amintiri legate pe o ata,

Rosie ,intunecata..

De sangele ei de alta data.

Pasare de noapte ,tu veghezi asupra altor fapte?

In loc sa mergi sa te culci , tu stai si ma privesti de sus..

Privesti in liniste , si pace … eu tac si scriu mai departe.

Scriu , si iarasi scriu , tot ce eu mai simt,

Inca simt , sunt in viata , dar sufletul meu este coplesit de o alta fata

Fata frumoasa , acompaniata .. de o muzica fara de viata.

Trista este ia , muzica mea …

Care o ascult mereu , fara sa imi fie greu.

E destul de mult , de cand stau si ascult,

O nota de pian , care curge pe un pahar

Un pahar plin de iubire , care sa golit peste mine.

Si imi frange inima , ca eu nu sunt capabil sa o iubesc pe ea .

Pe altcineva , in afara de muzica mea .

O poezie despre muzica , e ceva prea absurd,

Pentru un suflet asa de mut.

Mut este el de mult , de cand soarele a apus ,

Si ma lasat cu luna , inconjurat de al ei liniste ,

Ca un lup singuratic , vesnic cautator de al lui jumatati,

Neinteles ca mine , fiind defapt,

Cauta liniste in alt pat..

Cauta si tot cauta , negasind nimic ce sa ii faca linistea sa-i apara

Sa-i apara in minte iar, ca si cand nu sar fii aflat

Nici o data pe pamant , singur si umil

Printre ploi de cer senin ..

Senin in nopate esti tu , cel care privesti acum la ceea ce scriu

Cum stau si ma joc cu aceste cuvinte, fara sa aiba un inteles in a mea minte.