Atunci când poezia singurătăți din noapte apare ..
Sufletul oricărui tresare ..
Sentimente înghesuite , în mi de cuvinte pierdute ,
In alcolul tutunului cel viu din flacăra universului cel gri!
Amintirea prezentului este condensata, în furtuna universului de mult uitată ..
Timpul este trecut , când prezentul este prefăcut , în cenușa vitorului cel cumplit .
Mintea mea este bolnava , cu sindromul poezie în haos
De aceea prezentul meu este vitorului tău
Iar eu trăiesc în trecutul tău , mai exact în viitorul meu
Iar când cele doua vieți sau întâlnit , ele chiar au retrăit ..
Un trecut și un viitor , fără un prezent la unison ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu