Țigară

Al dracului țigară,  mă chemi la tine iară .
Știind că sunt slab ,disperat de iubire
Moarte lentă în singurătate ,apropiată  de disprețuire.
Viața jegoasa ,ești rece ca și o inimă înghețată. ..

Noaptea târzie ,țigara  urlă în mine
Fumul ei mă cuprinde ,soptindu-mi ușor : Am să  te omor !
Cu o falsă  iubire , mă calmează din agonie ..
O să  fie bine ...

Cinci minute mai târziu , pachetul îmi arde inutil
În soba cea veche , neagră. .
Neagră ca și mintea mea ,când sunt cu gândul la ea .
Frigul nopții  ma  atins , grăbit parcă de timp..

Timpul petrecut inutil , în fața acestei Poezi ,
Care sa născut dintr-un fum ..
Fum ușor palpabil, ușor remarcabil
Care sa strecurat afară ,dintr-o  țigară
Stinsă  deja ,cu lacrimile mele pentru ea !