Poza

O ultima amintire , aranjata intr-o poezie,

Ca sa nu te uit , pe vecie!

O ulima speranta , cu mandrie,

Ca te am avut langa mine.

O ultima suspinare ce ma invie,

Cand tu nu mai esti langa mine.

Cazut usor , in patima de dor,

Sunt lucid si inca te mai simt!

La departare de mine , sunt present , si totusi prea absent.

Alungat din viata ta am fost iar ,

Cand eu te doream mai mult in calmea mea,

Sa imi urmez drumul alaturi de tine , ca si cand ar fii fost o mare nebunie

Dar acum e prea tarziu , ca sa te reintorc in a mea speranta

Ca o sa fii a mea , tu prea frumoasa fata.

Zambetul tau cald , ma va tulbura iar

Cand pe strada ne vom reintalni ,in zadar..

Doi straini suntem acum , prea tarziu ca sa iti mai spun,

Ca in tine gaseam tot , ce eu cautam ,

In viata asta ,de cosmar .

Suspin fara ca sa stii , cat de mult inca te mai retin

In a mea minte prea pustie , fara de imbratisarile tale calde si pline de iubire.

Saruturile tale fierbinti , acuma sunt o prea frumoasa amintire

In noptile reci de toamna …cu luna plina  .

O privesc si ii zambesc , in amintiri o regasesc

Ma uit in gol la ea , fara sa ii pot spune ceva, ca e prea departe de mine acuma

Luina ei ma inconjoara , ca si o patura calda , cand roaua de afara se lasa iar .

Mi-e frig , si ma doboara

Gandul ei ma infasoara …

In lacrimi calde de vara.

O privesc dintr-o poza cu noi , si ma doboara

In patul asta mare , prea mare pentru o un suflet asa mic

Care a fost alungat in tristete , fara ca macar ei sa ii pese.