Chinul mental

Un vers in gandul meu , chin mental va fi mereu.

Daca eu nu o sa pot sa scriu din nou ,

Despre noi cand inca ne iubeam,

Fara teama ca va fii in zadar.

Luna imi este companion,

Linistea imi este izvor de idei,

Care sunt multe , si marunte,

Despre tine cele mai multe.

A trecut deja atata timp ,

De cand nu te am mai vazut,

Nici macar un simplu Buna , nu am mai avut in comun.

Ganduri si vise ma chinuiesc ,de fiecare data cand te regasesc,

In versurile mele , putine , care mai toate sunt despre tine.

Lacrima curgi usor , si ma spala de acel dor,

Pe care-l simt acum puternic ,

In dreapta inimi mele ,care cere,

O ultima imbratisare , un ultim sarut , ca sa te mai simt macar un minut ,

In realitate te doresc , cu intaitate,

Inima mi-o stapanesc , cu greutate …

Fara ca ea sa mai poata , sa iubeasca pe altcineva .

Asa cum a facut cu tine , dragostea mea.

Stau tarziu in noapte , si scriu despre acele fapte .

In care te sarutam usor , si te mangaiam cu dor ,

Radeam si ne stresam impreuna ,

Cu totul ca acum este doar o simpla firimitura.

Ti am zis ramas bun , in ultimul vers ,

Cand inima era prinsa in alt univers,

Fara sa aiba cale de scapare , de a mintii putere mare.

Acuma sa eliberat , si in suflet si-a varsat,

Toata durerea care o are , in aceasta poezie ,

O poezie oarecare , scrisa pentru ea ,

Cea care a reusit cumva ,sa imi castige toata inima.

Si va fii ai ei pe vecie , o parte mica din aceea felie,

Si o voi purta mereu in sufletul meu ,

Cand in lume eu voi fii disparut ,mereu

Din ai ei viata pe care …mi se pare ca am iesit de mult,

Cu totul ca sunt un simplu scriitor

Care isi varsa dragostea in foi ..

Foi albe, inocente , care sunt condamnate sa le pese,

De ale mele suspine , noaptea tarzie ..

Si sunt condamnate sa le poarte ,

Mult timp , pana …poate.

Vor ajunge la ea , la iubita  mea ,

Sa inteleaga si ea , ce a insemnat in viata mea ..

Cu totul ca e tarziu , eu inca am puterea sa mai scriu

Despre tot ce a fost mai demult

Fara sa mai am ceva de ascuns .