Despartiti si nefericiti

In insomni ma regasesc, totul pare mai firesc,

Cu multe lacrimi ascunse , focul inimi in stapanesc.

Ca un incendiu din univers , totul este priedut in infern,

Alungat in al meu chip iar, totul sa sfarmat.

Urlete de durere zac in mine, cimitir de mult parasit,

De un trup al carui imagine o vad acum,

Indiferent la al meu chip.

Stau si il prives , iar cuvintele mele ma zapacesc,

Ma alunga in durere , cand te vad ,

Chiar nu mai stiu ce sa cred.

Sa cred in mine , sa cred in tine?

Prea greu sa ma decid , cand noaptea este cu mine .

Si este aici de ceva timp , tacuta si rece,

Cum numai ea ar putea fii , cand sunt singur printre cei vii.

Singur ca si un ecou , care rasuna pana la alt nor ,

De frutuna grea ce va venii ,

Cand eu nu voi mai fii.

O furtuna in sufletul lor , a celor care ma au acum alaturea ,

Si nu ar vrea , sa ma dea alcuiva , decat lui Dumnezeu.

Dar eu sunt ca si o lumina ascunsa , ma afisez si dispar,

Cand seara se lasa iar , in bratele pamantului ,in zadar…

In zadar este tot acum , indiferent de ce o sa spun,

Si am sa spun multe si marunte,

Cu lacrimile mele ,cele care curgant , in alt suflet viu

Fara ca eu sa mai fiu..

Si nu mai sunt de mult , de cand lumea sa sfarsit,

Pentru mine , pentru noi , pentru alti ca si noi.

Noi doi , mereu aproape , prin cuvinte in soapta ,

Care le aud si acum , indiferent daca stau sau nu,

Si le aud asa de bine , zici ca esti chiar langa mine.

Dar tu nu mai esti , sufletul din povesti,

Povesti frumoase cu doua destina incrucisate,

Incrucisate la un rasarit de soare , pe o margine de lac ,

Sarutandu ne , fara sa ne pese ,

Ca maine va veni , sfarsitul acestei poezi .

In care eu te voi regasi , de fiecare data cand o voi reciti.

Si o recitesc de multe ori , chiar si in vise te am in fata ochilor .

In fata ochilor mei negri , plini de sperante de iubire ,

Care ardeau doar pentru tine , fara oprire.

Indiferenti la ce spunea lumea ,

Tu erai a mea , si nu mai aveam nevoie de altcineva .

Chiar daca nimeni nu ma credea , totul era legat de viata ta.

Viata buna sau trista , nu conta , cand in brate te aveam , si te sarutam,

Stimtindu-ti caldura sufletului tau , imbracandu-mi trupul meu.

Cu saruturi usoare pe al tau corp , totul era ca intr-un vis fara de folos,

Placut dar ireal , din cauza altora ,

Care ne invideau , si ne doreau,

Despartiti si nefericiti .