Prima fila a fost un vis , care sa sfarsit cu un compromis
Cand ma uitam la luna , imi vedeam tot ce eu nu credeam
ca am sa fiu capabil sa scriu , despre un copil prea viu
in care crestea speranta ,fara sa fie vorba , ca ar putea
exista altceva in viata sa
Multe urlete au avut , sufletele de patruns
Urlete de manie , care se ofilea in mine
Se ofilea in fiecare noapte , ne credinta isi facea aparitia
Necredinta in a lui persoana , fara sa aiba vre-o scapare.
In altceva de cat vedea, si simtea
De simtit , nu era nimic , de vazut , as fii crezut
Ca e posibil asa ceva , sa curga sange prin vena mea.
Cand eu sunt viu doar prin harti , fara ca sa pot vorbii.
Sa vorbesc cu tine , cand stau si-ti zambesc printre rime
Zambet cald , de rasarit
Cu un suspin adus spre infinit , in care eu ma regasesc
De fiecare data cand imi citesc
Orice poezie , cu sau fara mandrie
Pe care o puteam gasi, la cineva printre harti.
Hartie galbena , de
timp pierdut
De ce sunt acum coplesit?
Coplesit de caldura , de ura …
E posibil asa ceva , cand eu sunt doar o literatura?
Indiscret as fii acum ,sa ma apuc sa ies in drum
O sa fiu calcat de ploaie, si o sa mor inecat in soare?
Ce se intampa cu mine , cand stiu ca sunt in mana la tine..?
De ce sunt asa ciudat, cand eu trebuia sa fiu defapt
O simpla poezie , fara rost , fara de mine
In care scriu despre nimic , si totusi sunt inca aici.
Pe o coala alba , inverzita , de prea multa tristete iubita?
Sunt un nebun.. nu pot sa iti spun…
Ca eu acuma exista pe un alt drum…
Un drum, de ce?
Nu are nici un sens , cand tu te uiti la mine
Si iti vine , sa ma arunci in foc.
Chiar te rog !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu