Rege ...

Muzica oarba , de ce mă umilești
În lacrimi albe , mă amăgești
Cu zâmbete sustrase , parcă din univers
Prins in lumii paralele , și de acolo mă izgonesti  ?

Sunt la pământ , nu mai am putere
Sa mă ridic , sa zâmbesc .
Totul e fals , cand pe pământ eu pășesc
Înconjurat de iubire falsa , din nou mă lovesc
De un zid alb , în care eu nu mă regăsesc

Caut o scăpare , o mica evadare
Din acest univers fals , mi se pare ..
Mi se pare ca suntem prinși , fără de scăpare
Din acest loc , infect în care te găsesc
De fiecare data când eu mă lovesc .
De o furtuna de sentimente , amăgita în lacrimi ușor căzătoare
Ca și stelele de pe cer , ce îmi șoptesc
Ca va fii bine , cu totul ca știu prea bine
Ca și ele mă mint , și nu le este rușine
Sa mă poarte descărcat , în fata altora
Altor oameni , besti  mici
Ce din întuneric sau născut
Căutători de lumina , într o noapte prea haina
În care alcoolul se izbește , de paharul ud de regrete
Care îl torn fără sa îmi pese
Ca îmi distrug viața , fără ca sa îi pese , de ale mele regrete
Care nu sunt multe , dar nici puține
Dar sunt destule ca sa mă ucidă , fără urma de crima
Sa mă decapiteze,  fără de cuțit .

Nu știu cum  sa mai plâng , cand sufletul îmi este absent
Și mă lasă fără de viață , dar totuși viu
Și doare , doare prea tare ,
Ca sa mă supun unei alte insomnii
Grele și rece , ca și roua ce mă stropește
Peste fața umeda , vânătă
Care nu mai schițează , nici un zâmbet adevărat
Fără urma de pasare , ca și cum as fii încoronat
Rege trist , de viață prea desprins
În care regina numai găsesc .